Călătoriile te învață atât de multe! Este lecția pe care o primești în cel mai frumos mod posibil, este privilegiul de a fi actor și observator în același timp al unor noi lumi, scene sau culturi. Iar din fiecare călătorie m-am întors mai bogată cu ceva de neprețuit. Iar din zilele în Copenhaga și Islanda m-am întors cu o cu totul nouă perspectivă asupra minimalismului.
Nu aș putea spune că am dat o prea mare importanță acestui obicei pentru unii, curent la modă pentru alții în trecut. Da, am citit-o pe Dominique Loreau a cărei operă vorbește despre aspectele vieții în Japonia și minimalismul dus la extrem sau am admirat zeci de site-uri de design interior cu piese scandinave, însă să fiu interesată în mod direct de asta, niciodată. Apoi am fost în Copenhaga și am stat o săptămână în Islanda și mi-am pus niște întrebări, admirându-i pe localnici. Și am învățat ceva acolo!
- Nu avem nevoie de spații mari pentru a trăi în bunăstare – am fost surprinsă de casele islandezilor, mici și cochete, izolate în spații extinse de pământ, dar și de apartamentele care aveau exact dimensiunea ideală, nici mai mult, nici mai puțin de cât ai nevoie
- Natura integrată în viața de zi cu zi – de la materialele și culorile folosite în decorul apartamentelor în care am avut cazare și până la activitățile de zi cu zi, desfășurate în aer liber, totul părea a fi într-un echilibru extraordinar
- Haine puține, simple, din materiale de foarte bună calitate – în Copenhaga am găsit magazine cu haine foarte simple, din materiale naturale – mult cașmir, bumbac și lână, iar în Reykjavik doar lână locală pentru haine, fesuri, șaluri și pături.
- Fără perdele, cu lumină caldă în interior – în case și în suflete, islandezii au căldură, asta ar fi o concluzie personală 🙂 de cum am ajuns, mi-a atras atenția faptul că apartamentele și casele nu aveau perdele (sigur, localnicii sunt educați de mici să nu se uite în casele altora, e o regulă de bun simț), iar dinăuntru se întrezăreau câteva becuri cu lumină caldă. Mi-a dat un sentiment de liniște, cosiness, de fericire.
- Respect pentru comunitate – lumea zâmbește acolo, are privirea senină, când intri în magazin auzi un salut cu drag și ți se spune o vorbă bună. Lumea e pozitivă, se respectă unii pe alții și se comportă cu mult bun simț.
Una dintre situațiile care m-au surpins și mi-au rămas în minte s-a întâmplat la Helsingor, la Castelul lui Hamlet. Am ajuns, am cumpărat 3 bilete, dar de la casă până la palat sunt vreo 500 de metri și din cauza vântului puternic, am pierdut un bilet, mi-a zburat din mână. Nu mi-am dat seama decât după ce am lăsat hainele la garderobă și ne-am dus spre locul de început al vizitei. Acolo, un domn înalt, blond și bărbos mi-a spun că nu mă poate lăsa să intru și m-a trimis la magazinul de suveniruri, să îmi înlocuiască biletul, cu dovada plății. Am mers la magazin, i-am explicat doamnei de la casă că a plătit 3 bilete, dar am rămas cu două. Am dat să intru în homebank, dar nu mergeau datele mobile. I-am cerut parola de wifi, mi-a dat-o, m-am conectat, dar îmi dădea eroare aplicația de ING. Ehh.. exact în acel moment, doamne mi-a zâmbit și mi-a spus cu drag: I belive you! și i-a dat un bilet în locul celui care îmi zburase. Am vizitat castelul, a fost o plimbare foarte plăcută de aproape o oră și jumătate, iar turul s-a sfârșit în magazinul de suveniruri unde fusesem eu mai devreme. De data aceasta, homebank funcționa și am putut să îi arăt doamnei că a avut dreptate să mă creadă. A zâmbit și mi-a mulțumit.
Join the Conversation