Cineva – un mare fan al Coastei de Azur – mi-a recomandat să nu cumva să ratez Cap d’Ail, așa că iată-ne plimbându-ne pe străduțele sătucului într-o seară, fără o țintă anume. Și tocmai faptul că n-am avut un drum prestabilit, ne-a dus către cel mai frumos restaurant și către cina cea de vis. În Cap dAil, aproape de Nisa, am găsit un loc spectaculos, am avut cea mai romantică cină, cu mâncare delicioasă și un apus încântător. Azi deschid seria articolelor dedicate Coastei de Azur, una dintre destinațiile mele preferate.
Trenul de la Nice Ville către Ventimiglia trece și prin Cap dAil, un mic sat, pe malul mării, cu un golfuleț care îi și dă numele. De cum cobori din tren și-o iei la pas, casele franțuzești te impresionează – case de vacanță foarte îngrijite, construcții masive, elegante, cu flori și palmieri și, din când în când, câte o mașină care trece e asortată perfect cu vopseaua caselor: rozuri, pasteluri și mult verde.
E a treia oară când vin pe Coasta de Azur și prima când vin până în micul sat recomandat de un amic ce mi-a spus clar: dacă aș putea, mi-aș face toate vacanțele exclusiv pe Coasta de Azur; niciun alt loc din lume nu îmi place atât de mult! și tind să îi dau dreptate tot mai mult, după fiecare vizită aici. Este o zonă care te lasă fără cuvinte, este tot ce ți-ai putea dori pentru o vacanță perfectă.
Am ales să încep seria articolelor dedicate Coastei de Azur cu locul atât de special pe acum, restaurantul din Cap dAil, căci a fost printre cele mai frumoase surprize; abia atunci când nu te aștepți, Universul îți scoate în cale ceva de neuitat. Iar pentru noi, acel moment, este, cu siguranță, de neuitat, din toate punctele de vedere.
Așa cum vă spuneam, ne-am tot plimbat pe străzi, am făcut poze, am admirat casele, marea ce se putea vedea din când în când, iar când am ajuns aproape de ea, într-o mică zonă amenajată de relaxare, cu băncuțe și mese, am auzit forfota veniind de undeva de aproape. Și-am zis simplu, hai să încercăm să ne apropiem, că parcă-parcă ne-a lua foamnea. Ah, și bine am făcut!
Restaurant construit direct pe și în stâncă, cu un specific mediteranean, cu un șef de sală italian îmbrăcat impecabil ce ne-a poftim cu drag, o terasă spec-ta-cu-loa-să și un cer de foc la apus. Mi-e greu să descriu în cuvinte frumusețea ce se desfășura în fața mea, însă pot spune doar atât: am simțit atunci și simt și acum când îmi amintesc, că nu am văzut loc mai frumos.
Am stat acolo, la cină, câteva ore bune. O cină și ea deosebită: cu startere din partea casei, netrecute în meniu, apoi mâncare perfectă: nici prea sofisticată, nici prea simplă, foarte bine pregătită, aromată și gustoasă. Dacă țin bine minte, eu am avut un beef tartar, însă asta contează mai puțin; întreaga experiență, vinul, priveliște, servirea, locul și omul de lângă mine au contribuit la ceea ce numesc eu a fi cel mai frumos loc în care am fost. Și de aceea am vrut să fie primul despre care povestesc.
Si să vă zic și ceva amuzant: spre sfârșitul serii noastre acolo, pătrunși de splendoarea din jurul nostru, am realizat că e foarte târziu, cam pierduserăm noțiunea timpului și e cazul s-o luăm din loc spre tren. Care venea în 15 min, ultimul spre Nisa. Eh.. să ne vedeți fugiind de zor spre gară, cu speranța că vom prinde trenul. Și da, l-am prins, iar fuga și emoțiile au fost precum o notă de plată simbolică pentru desfătarea simțurilor de care am avut parte pentru câteva ore în Cap dAil.
Restaurantul se numește La Pinede, îl găsiți aici. Mergeți seară, vă va bucura!
Join the Conversation