Se fac deja mai mult de 4 ani de când am ales să îmi fac un blog de travel și de când mare parte din evenimentele vieții mele, lună de lună, chiar săptămână de săptămână, se învârt în jurul plecărilor, călătoriilor și dorinței foarte crescute de a vedea cât mai multe. I-aș spune chiar o sete de noutate continuă. Și după cum știți, recent am fost ghidul bloggerilor străini invitați în proiectul #ExploreDobrogea și am simțit și mai îndeaproape viața unui blogger și viața cu un blogger. Și despre asta am câteva de spus.
Decizia mea de a avea blog a venit natural, odată cu tot mai multe călătorii care se întrevedeau sau pe care mi le doream, iar odată trăită experiența, îmi doream să dau mai departe din ceea ce aflasem. Așa am început să scriu, să postez, să gândesc pozele tot mai mult, să pun filtre, să filmez și apoi să editez, să caut tot mai mult povestea cea mai interesantă, cadrul cel mai mișto sau ipostaza în care să dau bine și eu. De la ceva natural, devine, de multe ori, ceva mecanic, iar asta nu o consider neaparat un lucru rău, ci doar felul în care evoluează lucrurile, de la o simplă impresie mai mult decât plăcută și până la un job. Căci da, atunci când îți asumi cu adevărat statutul de blogger (și, în cazul concret, aici de față, blogger de travel), trebuie să îți asumi și situația jobului. Devine un job care necesită disciplină, planning, idei noi, creativitate și, mai ales, investiții constante.
Sigur că iubesc să călătoresc și asta o știți deja, însă trebuie să știți și că responsabilitatea pe care o simt față de cei care mă urmăresc – mulți din perspectiva unora, puțini din a altora – mă face să îmi consider fiecare plecare drept o datorie de a aduce și un plus conținutului pe care îl creez și apoi postez pe blog sau în social media și de a arăta ceva cât mai interesant publicului meu. Iar experiența de a le fi ghid bloggerilor străini mi-a reconfirmat aceste convingeri: că este, într-adevăr, nevoie de disciplină, seriozitate, planning și multă creativitate, alături de o pasiune pentru ceea ce faci.
Săptămâna petrecută împreună a fost una plină de bucurii, de la multă mâncare absolut delicioasă, la vizite în locuri cu o încărcătură istorică extraordinară, la momente de râsete și voie bună și clipe fără cuvinte, căci natura ne uimea constant cu frumusețea ei. Ați spune că e viața ideală și că bloggerul de travel e într-o continuă vacanță, că doar se plimbă și nu face nimic. Și aveți tot dreptul să credeți asta, sigur, însă e departe de adevăr.
După fiecare zi de vizitat, indiferent că erau lungi sau scurte, indiferent că începeam la 4 dimineața sau abia la 9, negreșit, seara, înainte de cină, ne adunam în zona se relaxare și restaurant – sau lobby cum i-am zis eu – și lucram. Toată lumea era cu laptopul, cu muzică în căști sau poate în vreo videoconferință, se răspundea la mailuri sau se editau poze, dar domnea o liniște de co-working space. De câte ori am avut vizite, oaspeții se minunau că stăm ore întregi și lucrăm, nu petrecem.
Și până la urmă așa e viața de și cu blogger de travel: cu multe călătorii, cu privilegiul de a vedea locuri wow, de a afla povești dintre cele mai impresionante, de a te bucura de fiecare loc special, dar și de a munci oricând, oricum și aproape oriunde prinzi internet și poți posta ceva. Iar pentru cei care te acompanieză în plecări, s-ar putea să fie agasant să îți mai facă încă o poză și încă una, să te aștepte încă 30 de minute până e gata articolul sau primești răspuns la email.
Photo: Dragos Asaftei
Join the Conversation