Despre Petra am scris puțin, articolul pe care l-am postat imediat după vacanță a fost despre prima interacțiune cu minunea lumii moderne, Petra by night. Am fost mult prea fermecată de locul absolut magic pe care l-am văzut întâi pe timp de noapte, la lumina miilor de lumânări. Însă a venit vremea să vă povestesc mai pe larg despre întreaga experiență trăită acolo și despre fiecare detaliu al vacanței orientale pe care am organizat-o pentru mine, mama și încă 3 prietene. Sper să vă inspire și să puneți Iordania pe lista viitoarelor vacanțe!
De câțiva ani am avut in minte dorința de a organiza o plecare în Iordania, țara uneia dintre cele 7 minuni moderne ale lumii și de a vedea Petra, despre care am auzit doar cuvinte de laudă, de surprindere și uimire. Cei care au ajuns acolo și mi-au povestit erau cu totul fascinați, așa că iată că Februarie 2018 a fost momentul perfect de călătorie. Aș pune că planetele s-au aliniat și atât mama, cât și câteva dintre prietenele mele au putut să își ia zilele libere și să plece într-o aventură gândită și organizată de mine. Da, a fost o aventură.
Am luat zboruri de la Tarom, am prins chiar oferta cea mai bună – eu am plătit doar 99€, mama și fetele câte 250€ de personă, tot un preț bun pentru așa destinație. Am ales combinația sâmbătă noaptea – joi noaptea, iar zilele pe care le-am avut la dispoziție au fost pline de acțiune.
De la aeroport am avut un transfer privat către hotel (pe care l-am luat cu o noapte în plus, adică check in online de sâmbătă, dar sosire efectivă la hotel la 4 dimineața, duminica), iar după ce ne-am odihnit, ziua am petrecut-o în Amman. N-aș putea spune că m-a dat pe spate capitala, e precum orașele de provincie din Turcia sau chiar Maroc, cu câteva moschee și niște zgârie nori, dar cu mâncare foarte bună. Prima oprire a fost un restaurant libanez, să mergem la singur! 🙂
De luni am pornit la drum, după ce am închiriat o mașină. Am ales această variantă pentru a beneficia de mai multă flexibilitate, toate având permis de conducere. Procedura a fost ușoară, simplă și, surprinzător, ne-am încadrat în spațiu cu bagajele. Așadar, toate bune de explorat restul țării.
Infrastructura “Elveției Orientului”, așa cum este denumită Iordania, este una ireproșabilă, autostrada mergând efectiv până în deșert. Singurul aspect de luat în considerare: limitatoarele de viteză sunt foarte mari, iar dacă nu sunt respectate întocmai vitezele, mașina va avea de suferit, la propriu. Poliția nu ne-a oprit în niciun moment, iar ceilalți conducători auto au fost în mare parte a timpului disciplinați și nu ne-am dat bătăi de cap.
Prima oprire a fost Petra – acolo am fost cazare într-un hotel boutique numit Old Village Resort, făcut în zona fostelor așezări de localnici, cu organizare și decor tradițional oriental, căsuțe bungalows cu unul sau mai multe apartamente, piscină, cafenea și restaurante. Acolo am avut și cină bufet, și mic dejun. De adăugat că personalul a fost exemplar, ba chiar ne-am cumpărat bilete pentru Petra hy night.
Am mai scris, prima vizita la situl arheologic Petra a fost noapte și așa recomand tuturor. Impactul pe care îl are asupra vizitatorilor spectacolul de lumini și simplul concert la flaut este de neuitat. Trebuie să vedeți locul așa întâi și apoi ziua! Iar da, vizita pe timp de zi e bine să fie dis-de-dimineață, chiar când parcul arheologic se deschide, altfel invazia de turiști e supărătoare.
Mai mult decât a vă spune că e Petra este cel mai frumos loc din câte am văzut, că e impresionanată prin fiecare detaliu, că merită fiecare euro plătit (~50€ pentru străini, 1 euro ptr localnici) și că toate cele 6 ore petrecute acolo n-au fost suficiente pentru a mă bucura de fiecare detaliu și fiecare loc. Rezervați-vă cât mai mult timp pentru Petra și luați un ghid, să înțelegeți mai bine fiecare aspect. It’s a must!
După vizita la Petra, am luat-o iar din loc către desertul Wadi Rum, acolo unde am plănuit să stăm la cort peste noapte și unde ne doream chiar să prindem apusul. Pentru mine era a treia oară în deșert, după Dubai și Maroc, însă chiar și așa, culoarea roșie a nisipului, relieful muntos alături de dune și, în esență, întreg peisajul, m-au dau pe spate. La figurat, deși aproape și la propriu, că era să cad din camioneta care ne-a transportat spre corturi.
Am făcut rezervare pe Booking pentru transfer, cină, cazare cu mic dejun și am fost foarte mulțumită de toate serviciile, mai puțin de frigul urcat pe timp de noapte în deșert. Oricâte haine aș fi pus pe mine, tot degeaba. Frigul uscat, bezna și liniștea parcă au accentuat senzația. Dar, pe lângă asta, ospitalitatea beduinilor și vinul pe care l-am dus cu noi au compensat frigul. Ahh și să știți că nu m-am mulțumit să admir doar apusul, ci m-am trezit la 5:30 să văd și răsăritul, chiar dacă rar fac asta. Dar a meritat cu vârf și îndesat! Iar după micul dejun, am adăugat pe listă și ceva cu totul și cu totul turistic: o plimbare pe dromaderi, să fie experiența completă.
Ziua următoare ne-am pus din nou pe drum către Marea Moartă, acolo unde ne aștepta Kempinski, hotelul de 5 stele, cel mai bine cotat la Marea Moartă pe partea iordaniană și care, pe lângă că a fost foarte accesibil, ne-a demonstrat încă o dată ce înseamnă servicii premium. Hotelul are o piscină superbă (un infinity pool) parcă deasupra mării, câteva restaurante cu diferite specificuri, camere în clădirea principală sau căsuțe bungalow cu 2 sau 4 camere sau apartamente. Fiind 5, am avut o camera dublă și una triplă.
În ultima zi, după răsfățul de la hotel și Spa – sigur că am plutit în Marea Moartă, ne-am dat cu nămol, am fost masate cu sare și ne-am bucurat de piscină cât mai mult, am pornit din nou la drum direcția Amman, cu o oprire la locul de botez a lui Iisus Hristos. Iar noaptea am avut întoarcerea la București, după o scurtă ședere la Le Royal, cel mai bun hotelul al capitalei. Fiind o perioada de extra sezon în Iordania, am avut norocul să prindem prețuri foarte bune, așa că am beneficiat din plin de tot ce s-a putut, chiar și (sau mai ales) hoteluri de 5 stele.
Drept concluzii, aș avea așa:
- Iordania înseamnă mult mai mult decât Petra și dacă Amman-ul nu e tocmai vreun loc wow, restul locurilor sunt absolut încântătoare
- Țara mi-a părut foarte safe și mi-a dat încredere și s-o recomand și să revin
- Am condus în medie 3 ore pe zi, preponderent pe autostradă
- Mâncarea este delicioasă, fiind Bucătărie orientală
- Localnicii sunt fie retrași și deloc comunicativi, ori indiscreți, holbându-se efectiv la fetei (și haioși!)
- Deși e o țară scumpă, nu prea ai pe ce să cheltui, iar ca idee, noi am plătit cam 500€ de persoană pentru tot, fără biletele de avion
De ținut cont:
- se plătește o taxă de viză la intrarea în țară
- nu toată lumea vorbește engleză
- de preferat să ai bani locali
- recomand un sim card local, nu costă mult, dar își face treaba foarte bine
- doar anumite hoteluri au alcool, fiind țară musulmană
- este o țară de văzut măcar odată în viață
Cam atât, aștept întrebări și sper să vă fie de folos experiența mea!
Join the Conversation