Ma tot gandesc de o saptamana daca sa scriu acest articol sau nu, daca e bine sa zic sau mai bine sa nu, dar am hotarat sa scriu. Mai ales pentru ca azi dimineata m-am intalnit cu o prietena careia i-am povestit acum cateva zile ce se intampla si care mi-a zis ca am determinat-o si pe ea sa nu mai amane.
De ceva vreme, nici nu mai stiu de cand, ma tot simteam obosita. Sigur, toata lumea in jurul meu este obosita: mama e obosita, colega de apartament e obosita, prietenele x si y sunt si ele obosite si fiecare discutie, in ultimele luni (poate chiar ultimii ani) incep cu: “Ce mai faci? Eu sunt asa obosita” sau “Sunt praf.”, asa ca am neglijat starea de oboseala. Mai la o cafea, le mai spuneam prietenelor ca ma simt putin ciudat, dar replicile veneau la foc automat: “pai la cat calatoresti..”.
Apoi a urmat o semi inchipuire a ce as putea sa am: poate e intoleranta la gluten, poate la lactate, poate nu dorm destul, poate, poate, poate. Analizele de sange pe care mi le fac anual au iesit intotdeauna bine, la yoga merg destul de constant, ba chiar am mai incercat si air yoga, fac si pilates, mananc sanatos, nu fumez, beau un pahar-doua de vin, nu merg in cluburi, dorm. Chiar dorm 🙂 Si totusi oboseala era acolo.
Ceea ce m-a alarmat a fost faptul ca am facut laringita de 3 ori anul acesta, aveam o sensibilitate tot mai ridicata la aerul conditionat, raceam mult prea usor pentru cineva cu o aparenta imunitate foarte ok. Iar cand o prietena a trecut prin aceeasi situatie si i s-a spus “pneumopatie atipica”, am zis ca poate ar fi cazul sa merg la medic. Intre decizia de a merge si consultul efectiv, a trecut mai bine de o luna in care am fost plecata, nu am mai racit, nu am avut niciun simptom si ma simteam bine. Sau cel putin credeam. Dar ceva in mine zicea sa merg, asa ca primele doua zile pe care le-am prins libere, am mers la pneumolog.
Lucrurile nu stau bine: acelasi diagnostic si la mine – o pneumonie neobisnuita, infectii la ambii plamani, cai respiratorii la 48% (ceea ce m-a speriat foarte tare!), un aparent astm nemanifestat, obturatie de pleura si inca vreo cateva. Toate asimptomatice.
Am inceput tratament, am anulat tururile foarte lungi, incerc sa nu trag de mine prea mult, incerc sa ma pun pe mine pe primul plan, sa dorm, sa fac tot ceea ce mi-a zis medicul. Si urmeaza mai multe pareri, ca sa stiu exact unde ma situez. Insa partea cea mai grea este reactie unora dintre aceia putini carora le-am zis si parca se bucura ca ei sunt fumatori si nu li s-a intamplat nimic, iar eu nefumatoare am astea. Mda… merci! Iar apoi e greu cand medicul imi zice de o saptamana jumate: “Schimba stilul de viata!” si am indoieli ca ea chiar intelege care e stilul meu de viata si nici eu nu inteleg cam ce ar trebui sa schimb, asa ca in perioada urmatoare voi incerca sa redefinesc ceea ce ar putea insemna asta, si cu alte pareri.
Mi-as dori ca ceea ce am simtit sa va impartasesc sa va faca sa nu mai amanati vizita la medic, sa nu mai prioritizati munca, proiectele, intalnirile inaintea sanatatii voastre. Mi-as dori sa va sperie putin si sa nu va mai neglijati. Eu n-am avut simptome si bine ca am trecut pe la medic. Sa vedem acum ce urmeaza.
Join the Conversation