fbpx

Viața ca o călătorie. Noi începuturi.

5021 0
5021 0

Deschizând acum blogul, am constatat cu surprindere că nu am mai scris nimic din noiembrie 2021. Aș putea spune dinaintea noii etape a vieții mele. Mi se pare că a trecut mult, enorm de mult. Și nu neapărat din punct de vedere al nevoii de a fi prezentă pe blog, ci simplu din perspectiva vieții schimbate la 180 de grade. Totul e altfel decât a fost acum câteva luni.

Dacă ar fi să mă iau după cifre, ar fi așa:

  • 4 luni de când viața mea s-a schimbat
  • 3 luni de când caut un job nou – între timp am și găsit
  • 2 săptămâni de când m-am mutat din nou, revenind în Europa
  • 1 nou drum

Realizez că încă îmi e greu să vorbesc despre tot ceea ce s-a întâmplat, așa că o voi face foarte pe scurt. De pe o zi pe alta, totul s-a schimbat pentru mine în Emirate, am fost pusă în situația de a accepta că ceea ce era viața mea acolo nu mai e posibil, soțul meu a decis să meargă pe alt drum, iar eu nu am avut încotro decât să accept și să fac ceea ce e cel mai bine pentru mine. Iar asta s-a dovedit a fi întoarcerea în Europa, relocare în Germania și un nou job. Între timp, am semnat și actele de divorț.

2022 a debutat pentru mine într-un mod nu prea bun: am început anul având Covid, simptome medii și tratament puternic cu Favipiravir (medicamentul dezvoltat special anti-covid). Unul dintre gândurile de la miezul nopții a fost simplu: “Doamne, du-mă pe drumul pe care trebuie să fiu! Du-mă pe calea mea! Deschide-mi ușa care îmi este menită!”. Și exact asta simt că s-a întâmplat, mi s-a deschis drumul pe care trebuie să fiu.

Chiar de ziua mea, o bună prietenă mă anunța că firma de croaziere unde lucrează ea face angajări pentru jobul de Tour Director. Am aplicat imediat și în 25 de minute, am primit un mail prin care eram invitată la un interviu. Mi-am spus în sinea mea, puțin cam superstițioasă, că trebuie să iasă totul bine, că doar e ziua mea și viața va fi blândă cu mine.

Apoi, la o zi după, am aplicat la un alt job similar, tot pe vas de croazieră. Am dat interviu și, la câteva zile distanță am fost anunțată că am fost selectată, iar dacă accept, îmi vor trimite contractul. Am spus da, însă înainte de a semna, compania a anunțat faliment. De parcă nu mi se întâmplaseră deja prea multe, uite-mă entuziasmată pentru efectiv 3 zile. Dar nu m-am demoralizat, aveam încă alte oportunități.

Jobul de tour director, primul la care aplicasem, era încă “în picioare”, am trecut de primul interviu, urma să fiu contactată pentru al doilea și, dacă totul merge bine, e clar către ce mă îndrept. Au mai fost alte aplicări, am avut o ofertă de Cruise director (care m-a uimit, m-a flatat, dar m-a și făcut să înțeleg că încă nu e momentul să accept această poziție, mai am multe de învățat), așa că am rămas la prima alegere. Și zic eu, am făcut foarte bine.

Odată ce am știut care e următorul capitol, mi-am dat demisia de la jobul din Emiratele Arabe Unite, m-am ținut de întreg procesul de preaviz și toți pașii pentru încheierea colaborării. Am ales să fiu, încă o dată, fără cusur, deși circumstanțele nu au fost deloc ușoare. Și încet-încet, mi-am făcut bagajele și am început, pentru a nu știu câta oară, sortarea lucrurilor înaintea unei mutări. Sincer, am pierdut șirul mutărilor din viața mea, nu mai știu de câte ori am tot făcut bagaje…

Foarte important de menționat, de această dată nu mă mai mutam doar eu singură, ci mai aveam alături de mine încă un suflețel: pisicul adoptat din Dubai acum 1 an a venit cu mine, în Germania. Zborul ales a fost în funcție de posibilitatea de a zbura cu animal de companie în cabină și am urmat pașii legali necesari pentru ca și el să înceapă un nou capitol. Voi scrie un articol special despre relocarea și călătoria cu animăluțe.

16 martie a fost ziua în care mi-am luat rămas bun de la Ras Al Khaimah și Dubai, în care i-am mulțumit Universului pentru lecțiile învățate, în care mi-am zis “Ce bine că nu mai petrec încă o vară aici, în căldura infernală!”, mi-am îmbrățișat colegele de muncă ce m-au dus la aeroport și am plecat, cu lacrimi curgându-mi aproape tot timpul, către ceva mai bun, sper!

M-am mutat în Germania, lângă Frankfurt, la mama. Ea e aici de 15 ani, e locul în care mi-am petrecut Crăciunuri și vacanțe, e locul unde am fost cel mai bine primită și cel mai iubită. Și e exact ceea ce am nevoie acum. În plus, mama a fost de acord să aibă grijă de blănosul meu simpatic cât eu voi fi plecată pe croazieră.

De ce Germania și nu România? Pentru că sunt mai aproape de Rin, râul pe care voi naviga, o am alături pe mama în această perioadă de tranziție (și suferință, că doar nu mă ascund). Toată atenție mea merge acum către noul job, pe care îl voi începe în curând; deocamdată sunt în perioada de training.

Voi fi tour director pe vas de croaziere de lux, la o firmă americană, programele vor fi pe Rin, incluzând 5 țări: Olanda, Germania, Luxemburg, Franța și Elveția, cu opriri în porturi pentru diverse vizite, experiențe, tururi. Exact pe sufletul meu! Și voi mai face și un tur special – Oberammergau – cu autocarul, despre care vă povestesc după ce am primul training, ca să fiu în temă. Căci este un eveniment cu totul deosebit, ce se întâmplă o dată la 10 ani.

Așadar.. începe o nouă călătorie. Un nou început.

In this article


Join the Conversation