DJI_20190607_165729

Cea mai frumoasă regiune, cel mai frumos sat – Inima verde a Maramureșului și locurile ei speciale

1016 1
1016 1

Invariabil, atunci când vorbesc cu români despre destinația România, toți pomenesc Maramureșul. În toate discuțiile despre vacanțe în țară, această regiune este amintită și, deși am ajuns de câteva ori acolo, mi-am dorit să cunosc profund această zonă. Iar de curând s-a ivit această ocazie. 

La începutul lunii iunie am fost invitată de către Asociația EcoMaramureș să petrec un sfârșit de săptămână în zona Mara – Cosău – Creasta Cocoșului/Munții Gutâi și să cunosc mai îndeaproape felul în care se face ecoturism și care sunt activitățile și atracțiile turistice ce se organizează și vizitează. Și bine am făcut că am acceptat, căci au fost câteva zile minunate, pline de povești, de locuri noi și discuții cu oameni simpli, pe care le consider esențiale pentru a cunoaște mai bine specificul ținutului.

Cu turiștii, am ajuns în zona ușor superficială și arhicunoscută a Maramureșului, dar sigur, la fel de impresionantă, atât pentru mine, cât și pentru cei pe care îi ghidam. Am plecat de fiecare dată de la Baia Mare, către Săpânța, Șurdești, Budești, Rozavlea, Bârsana și am traversat către Bucovina, după câte o vizită la cimitir și biserici și mănăstiri, admirând de cele mai multe ori din mașină porțile de lemn, casele și gospodăriile atent organizate, văzând oamenii ce merg la biserică în straie populare și mi-am dorit să stau mai mult, să vorbesc cu oamenii, să aflu din înțelepciunea lor nativă, pură, plină de omenie și cinste. Așa mi-au fost descriși cei care locuiesc aici, în Maramureș, și așa mi-am dorit să îi cunosc.

Invitația în infotrip a venit la momentul perfect – câteva zile libere în care să merg spre partea autentică, acolo unde nu atracțiile turistice dau tonul și fac itinerariul, ci locurile încărcate de însemnătate. Zona eco-Maramureș, situată între râurile Mara și Cosău, la poalele Munțiilor Gutâi, inima verde a zonei, Maramureșul istoric, de care localnicii vorbesc cu atâta mândrie și atâta drag, că-ți aduc lacrimi în ochi. În zilele de călătorie acolo, am stat la pensiune agroturistică, am povestit cu membri familiei care au grijă de pensiune și gătesc bucate delicioase, mereu veseli, joviali, naturali și cu o vorbă bună de zis oaspeților. De cum am văzut fosta șură unde era amplasată zona de servire a mesei, cu țoale (tapet din lână, căruia noi îi spunem păretar) pe pereți, am zis că vreau și eu unul, să-l folosesc cândva drept covor, când m-oi muta în casa mea, iar toți s-au mobilizat să-mi găsească unul de vânzare. A doua zi, una din doamnele de la bucătărie a venit semeață cu țolul de vânzare – mi-a spus să am mare grijă de el, să-l „grijesc”, că-l de zestre.

DJI_20190608_104452

Triunghiul Mara – Cosău – Gutâi, pe care l-am descoperit și explorat promovează și încearcă să atragă turiști prin simplitatea oamenilor, istoria locală plină de învățături, credințe și simboluri „vechi de când lumea”, prin peisaje spectaculoase, ce te lasă fără glas, propuneri de turism activ – ciclism, hiking, escaladă, parapantă, sau chiar schi iarna – și povești de viață suprinzătoare. E greu de pus în cuvinte ce bucurie sufletească e plimbarea, pe jos sau pe alocuri cu mașina și iar pe jos pe aici, prin această zonă, descrisă de mulți ca fiind cea mai frumoasă. Aici am făcut cunoștință cu Irina, cea care, alături de soțul ei, au decis să lase viața de la oraș și jobul de corporație și s-au mutat la Maramureș, să trăiască simplu, să aibă grădina lor de legume, să gătească și să își răsfețe oaspeții cu brunch-uri deliciose, parcă rupte din Pinterest. Pe Irina și afacerea ei, Breb 148 – Local Food & Garden le găsiți pe Facebook, iar dacă ajungeți în zonă, nu o ocoliți; are mâncare proaspăt gătită, pâine de casă, horincă adevărată, dulcețuri și multe alte bunătăți, iar când îi veți afla povestea, vă veți simți la fel de norocoși cum m-am simțit și eu.

Satul Breb, unde m-am înfruptat cu bunătățile Irinei, e printre cele mai faimoase și mai frumoase – așa cum îl laudă localnicii și oaspeții străini, deopotrivă, cu atestare documentară din secolul 14 și poartă amprenta tradițiilor bine păstrate. Aici am vizitat biserica de lemn, din secolul 17, am asistat la o șezătoare tradițională, acolo unde coconii erau inițiați în ale cusutului, torsului, brodatului de mână. Coconii sunt copiii din sat, care sunt îmbrăcați în costume tradiționale colorate și pline de simboluri cusute cu migală și răbdare, iar aceștia sunt învățați să ducă mai departe tradițiile, alături de cântece și dans populare.

Tot în Breb am trecut pe la meșteri populari, pentru a vedea cum se fac celebrele porți tradiționale din lemn, porți monumentale și am aflat câteva din motivele pentru care moroșenii vor să aibă porți care mai de care mai impresionante: mândrie, tradiție, reputație, iar pentru o poartă lucrează 5-6 meșteri chiar și 6 luni, iar prețurile se ridică la valori între 10.000 și 20.000 euro. Motivele tradiționale sculptate în porți au motive plecând din timpurile pre-creștine – precum soarele și luna, animale domestice, motive inspirate din natură, motive inspirate din activitatea familiei sau motive creștine, adică semnul crucii. Și nu doar porțile sunt făcute din lemn, ci și casele vechi tradiționale și bisericile cu turle înalte, până la cer. Legătura țăranului simplu cu natura este cel mai bine reprezentată prin aceste manifestări artistice, arhitecturale și de păstrare a tradiției.

Tot în ceea ce privește păstrarea tradițiilor se înscriu și sărbătorile religioase la care participă întreaga comunitate, îmbrăcată în straie populare, la fel ca și la nunți, unde, așa cum se știe, e invitat tot satul. Să fie istoria grea de veacuri a zonei, lupta pentru independența și protejarea comunității, spiritul păstrat din strămoși, cu datoria sacră de a-l duce mai departe sau pur și simplu mândria de a fi moroșan adevărat, român adevărat. Eu cred că sunt toate la un loc. Toate îi dau un caracter aparte Maramureșului și fac din acest loc cu adevărat cea mai frumoasă regiune a țării.

Ce să faceți pe aici, atunci când ajungeți în zonă?

  • aș recomanda, întâi și întâi, o drumeție către Creasta Cocoșului, formațiune de rocă vulcanică, ce imită parcă creasta unui cocoș, aflată la apr. 1200 m altitudine și a cărui drum începe din Breb; o plimbare relaxantă, cu peisaje surprinzătoare, cu poteci șerpuite și abrupte pe alocuri, cu izvoare cu apă cristalină și flori de câmp – pentru mine, această drumeție a venit după mai mult de 15 ani de la ultimul meu mers pe munte și a fost o revelație; mi-am promis ca măcar o dată pe an să merg pe munte, undeva în România.
  • vizitați bisericile de lemn, atât de speciale – câteva din ele chiar patrimoniul UNESCO, ortodoxe sau greco-catolice, cu picturi vechi și decorate cu obiecte tradiționale; pe lângă cea din Breb, vă recomand Șurdești, Budești, Desești. Acordați-vă timp să le aflați povestea – a bisericilor și a micilor comunițăți din satele vechi.
  • gustați din bunătățile gastronomice locale – horinca specifică maramureșeană, despre care se spune că vinde orice problemă, fizică sau la inimă, gulaș, sarmale, plăcinte, prăjituri, salam de vânat, tocană de vânat, mămăligă cu brânză (căreia i se spune tot tocană în Maramureș), hribi cu smântână și multe altele – o desfătare a simțurilor
  • plimbări prin fâneață, poate chiar o zi la fân – oare când erați mici, la bunici, așa ca mine, ați fost duși la fân? Ați făcut căpițe? Dacă da sau dacă nu, aveți ocazia în Maramureș, să dați o mână de ajutor și vă amintiți de verile la țară.
  • vizitarea atelierelor de sculptură în lemn a porților maramureșene tradiționale, chiar parte din tururi specializate pe cultura lemnului și simbolistică
  • participarea la mici spectacole tradiționale – șezători, serbări populare, Crăciun sau Paște sau chiar nunți tradiționale, în care ritualurile sunt respectate întocmai cum au fost moștenite de la străbuni.

O vizită de un sfârșit de săptămână sau poate chiar de mai multe zile în inima verde a Maramureșului e o reconectare cu natura, cu tradițiile, cu viața simplă și frumoasă. Mă simt onorată că am putut să cunosc Maramureșul profund, autentic, verde și să particip la acest eveniment.

Mii de mulțumiri!

Ralu

In acest articol


Intra in conversatie:

  • Mura Rodika

    Draga Raluca,multumesc mult pentru acest articol.In luna august planificam o vizita in Maramures si articolul care l-ai scris o sa ma ajute mult pentru a vizita aceasta zona!