Screen Shot 2019-03-13 at 18.35.44

Cel mai nasol hotel la care am stat

1454 0
1454 0

Nu știu dacă e și cazul vostru, însă eu am avut o dorință de mulți ani încoace: am vrut ca la un moment dat să conduc prin State și când simt că obosesc, să trag la un hotel sau motel ca-n filme și să dorm câteva ore acolo. Iar în 2017 s-a îndeplinit această dorință, undeva prin Pensylvania, când am oprit la ceea ce e clar pentru mine cel mai nasol hotel ever. Și totuși, am amintiri frumoase. 

Țin minte că am condus mult atunci, am luat mașina din Manhattan, am condus până în Washington DC, am luat o pauza cu mama să mâncăm ceva, apoi ne-am plimbat pe la Lincoln Centre, Casa Albă și Capitoliu și am plecat mai departe, către Pensylvania. Voiam să ajungem cât mai aproape de Pittsburg, acolo plănuisem să ne oprim cândva târziu în noapte, să ne odihnim câteva ore șia doua zi, de dimineață, să continuăm către Elwood, către Mănăstirea Buna Vestire, unde e îngropată Maica Alexandra, adică Principesa Ileana a României, arhiducesă de Habsburg, fondatoarea mănăstirii.

Ne-am ținut de plan, am condus pe rând, iar după miezul nopții, apropiindu-ne de Pitsburg, am căutat pe Booking o cazare ok și am dat de ceva spectaculos, exact ca-n filmele din capul meu, descrise mai sus: o cazare gen motel (deși oficial e hotel), de prin anii 60, super ok la bani și super Hollywoodian. Am întrebat-o pe mama dacă e ok, ea a fost de acord și uită-ne ajunse acolo.

Când am intrat în camera, pe mama a luat-o o ușoară greață, pe mine m-a luat râsul, amestecat cu bucurie: perdele îmbâcsite de fum vechi, televizor de prin anii 80, mochetă pătată pe ici pe colo, pat dublu foarte curat, în schimb și multă inspirație pentru imaginație.

Mama a zis că ea nu mai vrea să doarmă, ci merge la cafenea și mai stă prin mașină până dimineața, dar eu am făcut un duș și m-am băgat în pat, plină de întrebări: oare a fost ca în filme? oare cineva a omorât și a ascuns pe cineva în dulap? oare ce intrigi s-au țes aici? oare cine a mai dormit aici? etc și așa am avut o experiență de bucket list efectiv, într-o simplă zi a săptămânii. A fost exact ca în filme, exact ca în Mad Man când fuge Don de acasă sau, ceva mai actual, precum locurile de cazare dedicate persoanelor de culoare din Green Book.

Și, deși a fost clar cel mai nasol hotel, eu am niște amintiri foarte tari: locul foarte pitoresc, în contextul lui, multe povești făcute în capul meu, râsul meu zgomotos la sosire, mama speriată de alte gânduri cu posibile fantome, alimentate de filme pe care le-a văzut și ea, la rândul ei și o întreagă experiență inedită.

Ahh și încă ceva: am dormit foarte bine alea câteva ore, nu m-a deranjat nicio fantomă.

In acest articol


Intra in conversatie: