Cu această ocazie, fac o categorie separată și anume: Viața în UAE. Și așa cum spune și titlul, azi vă povestesc despre o experiență ca de filme de groază, pentru că exact așa am simțit-o: prima mea furtună de nisip.
Povestea e simplă: fiind weekend și vremea mai bună decât a fost până acum, ne-am gândit să mergem să facem un picnic într-o zonă foarte frumoasă din Dubai, unul dintre cartierele nou construite, precum o oază în deșert. Ne-am pregătit, am ajuns acolo, însă nici nu ne-am amplasat prea bine, căci brusc soarele a dispărut, cerul a devenit de-o culoare gălbuie urâtă și vândul a început să bată cu putere, spulberând totul în cale.
Senzația a fost una extrem de ciudată, o ușoară panică amestecată cu uimire m-au cuprins, în primă fază am încercat să mă adăpostesc după o masă căzută, să nu mă lovească lucrurile care zburau și, fiindu-mi frică de ce s-ar putea desprinde. Am stat acolo preț de câteva minute, am adunat din lucrurile pe care le aveam cu noi, am început să le ducem la mașină când s-a mai domolit vântul și am reușit să plecăm înainte ca vântul să se întețească și mai tare.
A doua provocare a fost condusul pe autostradă și teama să nu ne lovească vreo schelă desprinsă, vreun semn de circulație rupt sau separatoarele de pe drum, din zonele în lucru. Și credeți-mă, sunt foarte mult zone în lucru. Însă am trecut cu bine și peste acest obstacol și am ieșit, dupa vreo 20 de minute de condus, din zona de furtună.
Așa cum ziceam mai sus, peisajul a fost efectiv de film de groază, cu foarte mult nisip, vânt foarte puternic și o lumină difuză deloc plăcută. Nisipul mi-a intrat în păr (acum când scriu, mă mănâncă scalpul amintinu-mi), pe față, hainele îmi erau pline, geantă, pe telefon. Totul a fost plin de nisip. Acum am înțeles motivul practic pentru care localnicii poartă kandura (haina lungă tradițională albă) alături de baticul pe care îl poartă pe cap, iar femeile, la fel își acoperă capul și chipul. A fost o experiență interesantă și sper să rămână singulară.
Join the Conversation