Una dintre plimbarile prin Barcelona in cea mai recenta vizita a mea a fost Boqueria, piata de mancare sau zona cea mai hot a capitalei Cataluniei in materie de street food. Despre city-break-ul in Barça realizat cu sprijinul Blue Air am sa va tot povestesc, caci am adunat o lista lunga de mini-experiente care merita sa fie povestite, dar si aventuri, precum pierderea zborului. 🙂 Toate la timpul lor. Azi voi incepe cu momentul cel mai emotionant pe care l-am trait acolo.
Aceasta a fost a treia mea vizita in acest oras-minune al Europei si diversitatea lui m-a intrigat inca o data. Imi place forfota lui, energia pe care o transmite, imi place atmosfera boema si imi plac surprizele pe care mi le ofera Barcelona. Iar una dintre ele a fost o discutie simpla, ad-hoc, balsam pentru suflet, cu un localnic despre care nu stiu nimic decat cuvintele pe care mi le-a adresat si bunatatea cu care mi-a daruit niste informatii dragi lui. Despre jamón.
Jamón sau jambon in romaneste, este carne afumata de porc, specifica Spaniei. In diferite zone ale Spaniei cresc rase locale de porci, printre cele mai cunoscute fiind iberico sau serrano, iar pretul carnii (sau mai bine spus al unui picior de porc) este de zeci de ori mai scump decat al ciolanului romanesc. Si gustul rafinat intrece gustul traditional cu care noi suntem obisnuiti. El jamón iberico este o delicatesa, o bijuterie culinara si un brand turistic foarte puternic. Iar cand informatia despre valoarea si calitatea carnii vine de la un domn in varsta, care se sprijina intr-un baston, zambeste cald precum un bunicut iubitor si povesteste din suflet, nu poti decat sa fii recunoscator ca ai ocazia sa calatoresti si sa te imbogatesti in cel mai minunat mod posibil.
Domnul in varsta m-a observat uitandu-ma la sortimentele de jambon din vitrina de sticla a unei tarabe cochete din Boqueria, in zona centrului Barcelonei si m-a auzit cerand cateva produse in spaniola. S-a apropiat de mine si m-a intreabat: “¿Hablas español?”, iar raspunsul meu afirmativ a deschis calea unei povesti despre locul lui de origine – Bellota – din sudul spaniei, unde se produce cel mai bun jambon. Bellota inseamna ghinda in spaniola, singura hrana data porcului iberic. Mi-a povestit cum a crescut acolo, la ferma de porci, cum a invatat de mic sa aiba grija de valorosul animal, cum procesul de afumare a carnii difera in functie de zona si cum produsului final i se poate aprecia calitate “din ochi”. Cu cat are mai multe “punctulete albe” de grasime, cu atat calitatea este mai ridicata. A descris carne folosind cuvantul “marmol” – adica marmura – si mi-a spus ca jambonul iberic este preferatul lui si nu trece o zi fara sa nu se bucure de bogatia sa culinara si culturala. Mi-a mai povestit de carnea “curata” a porcului iberic, cu foarte putina grasime si cum aceasta contine “colesterol bueno”. Apoi mi-a urat o zi frumoasa si a plecat mai departe. Mi-a lasat informatii, caldura si un zambet larg.
Mi s-a confirmat inca o data – nu ca aveam nevoie de vreo confirmare – ca averea cea mai de pret atunci cand calatoresti este data de oamenii care iti apar in cale si care isi lasa o mica amprenta pe sufletul tau de calator.
*n-as facut nicio poza cu el sau cu jambonul din Boqueria, asa ca ilustrez cu o portie de jambon de la o pauza de tapas 🙂
Join the Conversation