Primul zbor după 4 luni de izolare

4813 0
4813 0

Oricine mă cunoaște, ar fi pariat că nu pot rezista mai mult de câteva săptămâni, fără să călătoresc. Ei bine, izolarea ne-a demonstrat, și mie și celorlalți, că atunci când trebuie să ne conformăm regulilor, o facem, vrând nevrând. La mine au fost 4 luni fără câteva zile de izolare, 4 luni în care mi-a fost tare dor să zbor. Iar după atâta vreme, am avut prima mea călătorie. 

Trebuie să recunosc că au fost luni grele, blocată în București, cu nunta amânată și singură, fără cei dragi, fără logodnicul meu, fără prieteni. Însă am trecut peste și nu voi insista pe cât de greu mi-a fost mie, căci știu că altora le-a fost și mai greu. Am căutat răbdare și am mers mai departe, zi după zi.

Atunci când s-a anunțat că după 15 iunie se va zbura din nou către Germania, Elveția și Austria, fără obligativitatea de a sta în izolare la întoarcere, am început să urmăresc zborurile TAROM, alături de toate informările care apăreau. M-am uitat zilnic la postările de pe Facebook-ul Tarom, al aeroportului, al MAI, am sunat la Ambasada Germaniei să mă asigur că pot zbura și ateriza la Frankurt fără probleme chiar dacă nu sunt cetățean german, așa cum e mama.

După toate aceste aspecte clarificate, mi-am cumpărat zborul. 120 euro dusul, 164 întorsul. Un preț mărit, față de anii trecuți, dar un preț foarte bun, comparat cu alte zile, unde ajusese chiar la 450 euro per segment. L-am cumpărat, iar apoi au început emoțiile.

Am hotărât să merg la aeroport cât de devreme pot, am ajuns cu aproape 3 ore înaintea orei de decolare. Am luat un Uber, iar șoferul a fost foarte fericit, efectiv, că are din nou, după mai bine de 3 luni și jumătate, o cursă de aeroport. Mi-a zis că pentru el, e un semn că lucrurile încep să revină la normal.

Am ajuns în parcarea din fața terminalului de plecări, acolo era o primă zonă de asteptare către intrarea în aeroport. Am așteptat mai bine de o oră, la distanță, cu mănuși și masca pusă corect. Simt nevoia să punctez asta, căci majoritatea celor care așteptau lângă mine simțeau nevoia de a se îmbulzi ca oile, efectiv, deși li se spunea încontinuu să păstreze distanța și li se repeta că toată lumea va merge la check-in. Să nu mai zic că foarte mulți aveau masca sub bărbie.

Cum check-in se făcea la un singur zbor odată, erau chemați oamenii pentru respectivul zbor, intrau în grupuri de câte 10-15, iar cei care aveau doar bagaj de mână și check-in online pentru oricare din zboururi, aveau prioritate. Foarte bine pus la punct, bravo! Însă, revin la oile care aveau instinctul de îmbulzeală de cum se dădea drumul câtorva persoane.

Am reușit și eu să trec, am mers către ghișeele de check-in, să îmi las bagajul. Eram aproximativ 10 ghișee în zona nouă a terminalului, doar pe partea dreaptă, cu zonă mare de așteptare, delimitată și plină de stickere pe jos, pentru distanțare. Aici s-a respectat întocmai distanțarea, tot timpul s-a păstrat cel puțin un metru. A mers totul foarte repede și aici, a urmat controlul de securitate, singura modificare fiind, aici, faptul că îți împingi singur bagajul și tăvile cu geantă, electronice, lichide către scanner, agentul nu pune mâna deloc pe lucrurile tale. Iar la controlul pașaportului, trebuie să dai masca jos.

Întreg terminalul părea închis, cum era foarte puțină lume, majoritatea magazinelor erau închise, zona de food închisă și ea, doar vreo 2 locuri de unde puteai să îți iei un sandwish și ceva de băut. Senzație ciudată, fiind oarecum pustiu. Business lounge-ul era deschis, acolo te servea o persoană, nu mai este bufet deloc, nici măcar pentru apă sau cafea.

În zona de așteptare, este practicată, din nou, distanțarea: un scaun da, unul nu. Sunt puse stickere care avertizează că nu ai voie să te așezi acolo, acel scaun trebuie să rămână liber. Și la București, și la Frankfurt, aceeași măsură. Curios – și ușor amuzant – în avion locurile sunt toate ocupate, doar în aeroport nu e voie. Păi unde e logica? 🙂

Îmbarcarea s-a făcut, pentru prima dată în istoria călătoriilor mele de pe un aeroport din România, respectându-se locul înscris pe cartea de îmbarcare: întâi locurile de pe rândurile 14-21 și apoi 1-13. Vedeți că se poate să fim și răbdători și civilizați? Totuși, în avion au fost certuri, pe alocuri, din cauza compartimentului de bagaje ocupat.

Stewardesele aveau mască și chiar și vizieră, unele dintre ele, pentru pasageri masca a fost obligatorie pe toată durata zborului, nu s-a servit nimic în timpul zborului (ce-i drept, am și dormit, deci e posibil să se fi servit doar apă, așa cum era deja anuțat). Am avut loc la geam, iar lângă mine, pe mijloc, era un alt pasager.

La aterizarea la Frankfurt, mi s-a controlat pașaportul la ușa avionului, apoi mi-au zis bye-bye. Doar la imigrări, înainte de bagaje, m-a întrebat o doamnă nemțoiacă deloc amabilă unde merg și i-am spus Here! la care a replicat, You mean Germany?! și nu i-am înțeles, neapărat logica. Unde aș fi putut merge, din moment ce eram deja în Germania, după un zbor simplu, point to point, fără conexiune/transfer?! Mda..

Aeroportul din Frankfurt a fost la fel de pustiu ca cel din București, cu dezinfectant la tot pasul, la fel ca în București, puținii pasageri cu măști și o senzație ciudată, apăsătoare. M-a emoționat de multele revederi, cu îmbrățisări și plânsete, pe lângă care am trecut. Au fost, probabil, în situații similare cu a mea.

In acest articol


Intra in conversatie: