1024px-Marina_Bay_Sands_in_the_evening_-_20101120

Cel mai impresionant moment al călătoriilor mele – Singapore

810 0
810 0

Stând deja de mai bine de 3 săptămâni în izolare, am avut și am foarte mult timp să citesc, să văd filme și, mai ales, să gândesc. Am rememorat, fie la telefon cu vreo prietenă, fie cu mama, fie singură cele mai frumoase, inedite și speciale momente ale locurilor prin care am fost. Și, de departe, emoțiile și lacrimile de când am ajuns în Singapore, nu se compară cu nimic.

De ce?

Hai să vă spun o poveste frumoasă!

Era 2008 sau 2009 când, într-o seară, am văzut pe National Geographic documentarul Mega Structures care prezenta constucția imensului plan Marina Bay Sands, cu toate provocările, cu sfidarea fizicii și a naturii prin arhitectură. Ambiția imensă de a construi ceva impresionant, deși era criză economică, ceva out of this world, ceva ce avea să fie cu totul diferit de ceea ce exista până atunci. Nu m-am putut dezlipi de televizor și nu puteam concepe că într-un loc din lume există așa ceva.

Pe atunci, eram încă la liceu, aveam o situație grea – mama deja plecase în Germania, aveam foarte puțini bani, cât să îmi pot plăti chiria, în weekenduri făceam promoții în supermarketuri cât să am ceva bani de cheltuială și abia că îndrăzneam să visez că mă voi muta la București la facultate, dacă mama își permitea să mă țină. Nu existau în mintea mea idei de călătorit, de a mă plimba dintr-o țară în alta și nu puteam nici măcar visa că aș putea ajunge vreodată în Singapore. Pur și simplu, nu se construia în mintea mea asemenea gând.

Am fost fascinată de materialul difuzat la National Geographic și nu m-am mai gândit la el până am ajuns, în 2016 în Singapore și am fost cazată la Marina Bay Sands. Fiind prima plecare către Asia de Sud-Est, mi-am dorit să fie cu totul deosebită, așa că am strâns bani vreo câteva luni bune și am fost cazată exact acolo, exact în clădirea a cărei poveste m-a impresionat cu ani în urmă, care inconștient mi-a sădit în minte ideea că orice e posibil și din situații dificile, aparent imposibile, iese ceva extraordinar.

Am plâns minute bune realizând că am ajuns acolo. Eu chiar am ajuns acolo. Eu eram acolo!

Era precum un marathon pe care l-am câștigat, o bătălie cu mine însămi, pentru a-mi demonstra că și cele mai irealiste visuri se împlinesc. Deși cu ani în urmă, nu visasem nici măcar să ajung în Singapore, darămite să fiu cazată acolo. Și totuși, eram acolo! Wow!

Știu că e o perioadă grea pentru toată lumea, în care ne întrebăm cum și ce vom face, însă mai știu și că e un moment excelent să visăm, să ridicăm ochii minții către cele mai înalte culmi și să ne dorim imposibilul. Căci sunt șanse mari să devină realitate!

In acest articol


Intra in conversatie: