ralucalatoreste20032020

Autoizolare cu multe amintiri din călătorii

598 0
598 0

Trebuie să recunosc, atât de tare (și la propriu și la figurat) m-a lovit criza virusului, că mi-au trebuit câteva zile să procesez, în autoizolare, ce se întâmplă. Iar în liniștea apartamentului din București, am tot timpul din lume să reflectez, să înțeleg, să citesc, să îmi amintesc cele mai frumoase întâmplări din călătorii și să aștept ce va urma. Ce va urma oare?

M-am întors la sfârșitul lunii februarie, cu vreo câteva săptămâne înainte de a-mi primi grupurile programate, pentru a avea timp să mă organizez cu toate, pentru cele două botezuri ale fetițelor prietenilor mei dragi, pentru city-break-ul programat la Florența de 8 martie și poate pentru a da o fugă și până la Cluj, să îmi văd finuțul. După 3 luni de stat în Emirate, îmi era greu să mă întorc, mă obișnuisem cu vremea bună și mersul zilnic pe plajă, dar mai ales să fiu zilnic cu iubitul meu. Însă venise timpul să mă întorc.

Știți ce mi-a fost cel mai dor peste iarnă? Să muncesc. Să fiu tot pe fugă, să am zeci de oameni care mă întreabă câte ceva, să fac tururi, să vorbesc, să fiu într-o permanentă mișcare. Ahh.. și cum așteptam întoarcerea, să muncesc! Din tr-un motiv sau altul, eu și logodnicul meu am hotărât să nu mai facem nuntă acolo, astfel că neavând permis de muncă, n-aveam cum să lucrez ceva acolo. Deci, întoarcerea în țară însemna reînceperea muncii.

M-am întors în țară, am plătit și o amendă la plecarea din Dubai pentru câteva zile state în plus, peste viză și, zi după zi, situația mondială se deteriora, tururile începeau să se anuleze – tururi, evenimente, acțiuni speciale etc, iar eu efectiv nu știam cum să reacționez. Chiar înainte de a pleca din Emirate, îmi era clar că mica vacanță în Italia nu va avea loc, pentru simplul fapt că nu vreau să mă expun aiurea. Plecarea pe care o aveam în minte pentru Cluj, o vizită de câteva zile la prietenii mei a picat și ea, nu voiam să fiu vreun pericol pentru nimeni. Așa că a început perioada mea lungă de autoizolare.

Grupurile îmi sunt anulate, teoretic până în mai, practic.. nu aș putea spune până când. Dar nici nu vreau să mă gândesc la asta. Călătorii ale mele – nu am niciun plan și nici nu cred că este cazul să îl am prea curând. Așa că pot doar să mă bucur de ceea ce am acum – sunt sănătoasă și eu și cei dragi mie. Mama e la Frankfurt, tata e la Munchen, iubitul e în Emirate, prietenele mele sunt bine, unele aproape de mine, altele mai departe. Am unde locui, am ceva economii să mă întrețin o perioadă, am o viață întreagă în față să fac tot ce îmi doresc, dacă trec cu bine peste zilele acestea.

Și știți ce mai am? Cele mai frumoase amintiri, din locuri extraordinare, am clipe care îmi vin în minte, de care și acum râd cu pofta – gafe, aventuri, situații ciudate în care am fost pusă. Multe lucruri care îmi dau încredere că totul va fi bine. Am fost în multe țări, m-am bucurat de diferențe culturale, am ascultat povești nenumărate, am văzut opere de artă, am rămas mută în fața frumuseților naturii.

Mi-am cheltuit toți banii pe cele mai wow hoteluri, am alergat după trenuri, am fost cu sufletul la gură așteptând fiecare nouă destinație. am plâns de bucurie atunci când mi-am îndeplinit un vis. Și încă unul. Și încă unul. Am locuit în câteva țări și n-aș fi plecat din multe locuri cu totul speciale. Am o listă lungă lungă de lucruri pentru care sunt recunoscătoare. Am învățat de la zeci, poate sute de oameni, câte o lecție specială și, dacă sunt sănătoasă, am toată viața în față să mai învăț.

Da, știu, turismul e la pământ. Am rămas, efectiv, fără activitate, fără material proaspăt de scris live, fără clienți pentru business-ul meu. Dar nimic nu e veșnic, nici succesul, nici criza. Trec toate. Și dacă trebuie s-o iau de la capăt, o voi face. Dacă trebuie să mă reprofilez, cu drag mă apuc. Dacă de acum încolo, 6 luni, 1 an, 5 ani voi scrie din amintiri și research, așa să fie. Dar cândva tot se va redresa situația.

 

In acest articol


Intra in conversatie: