20CA30BE-895E-4B65-92F4-589402EB3930

Am învățat despre conducerea defensivă la Academia Titi Aur

399 0
399 0

În urmă cu ceva vreme, am primit o invitație inedită: să particip la un curs de conducere defensivă, la Academia Titi Aur și evident că am zis da!, fiind foarte curioasă, dar și puțin temătoare despre ce ar presupune o zi întreagă petrecută acolo. Și ținând cont care îmi este istoricul ca șoferiță, era și mai evident că mi-ar prinde bine să am o asemenea experiență. Cum, nu îmi știți istoricul glorios? Păi vi-l povestesc eu imediat, cu toate detaliile. 

Permis de conducere am din 2016 și de atunci și până acum am avut câteva incidente care să mă facă să am emoții când mă urc la volan, dar (serios vorbind), să îmi accentueze o teamă de condus. Așa că am evitat cât de mult s-a putut să fiu la volan. Trebuie să menționez că am făcut școala de șoferi de 3 ori, mai ales din pricina temerii de a fi la volan. Mi-au trebuie multe ședințe să fiu stăpână pe mine la volan, să nu mă afecteze ceilalți participanți la trafic, să nu mă simt jignită sau să nu plâng efectiv când îmi luam înjurături. Mi-a fost teamă cam de tot, dar în special de cei care depășesc pe linia de tramvai, având mereu impresia că cineva va intra în mine dintr-o direcție necunoscută. 

Așa că am făcut o dată școala în 2010, dar am abandonat-o, tocmai din motivele de mai sus. Apoi am încercat încă o dată, în 2013, cu un instructor extraodinar (Giani Robert Pușcaș, îl găsiți pe FB), pe care mi l-a recomandat o prietenă și pe care și eu, la rândul meu, l-am recomandat mai departe, mai ales pentru răbdarea lui, pentru felul în care mi-a explicat, mi-a arătat, a încercat să îmi scoată teama de a fi la volan.  Și greu a reușit, căci tocmai nesimțindu-mă pregătită, n-am mers la examen până ce, în cele din urmă, mi-a expirat din nou școala. Iar apoi, a treia cu noroc, în 2015 am început iar școala și am și terminat-o cu succes. 

2017, anul următor, a fost anul meu de incidente: întâi m-am izbit de un parapet care despărțea sensurile de mers pe un pod peste Hudson River, în New York, cu o mașină închiriată, iar apoi am uitat să trag frâna de mână și să bag în viteză după ce am oprit mașina, într-o benzinărie, pe A2. Planul meu de vacanță la mare s-a terminat subit pe platformă, căci mașina a luat-o la vale în șant. Well.. cică așa înveți. 

În altă ordine de idei, toate prin care am trecut, dincolo de a-mi accentua sentimentul că poate ar fi mai bine să stau departe de mașină, m-au făcut să mă gândesc că poate nu sunt eu făcută să fiu la volan. 

Daaaaar cum nu mă dau eu bătută așa ușor, când am primit invitația la cursul de conducere defensivă, am știut că e un prim pas către o relație mai bună cu mașina. Cursul durează apr. 8 ore, se ține la Academia Titi Aur, la jumătate de oră de București și are o parte teoretică și una practică, foarte interesante și captivante. 

Partea teoretică începe cu un test de circulație, pentru a vedea cam are e nivelul de cunoștințe al fiecărui cursant și ce își mai amintește din școală, apoi trece prin tot ceea ce înseamnă reguli elementare și pregătirea mașinii pentru un condus corect. Mi s-a explicat cum trebuie să fie fixat corect scaunul pentru o poziție corespunzătoare a corpului, cum trebuie să fie oglinzile, care e poziția corectă a centurii de siguranță, cum și de ce cauciucurile trebuie să fie într-un anumit fel și s-a pus foarte mult accent pe condusul preventiv și respectarea vitezei legale. Deși poate părea plictisitor la prima “vedere”, credeți-mă că felul în care au fost predate informațiile, carisma instructorului și logica explicațiilor ne-au ținut “în priză” ore bune. 

Am spus despre purtarea centurii de siguranță și respectarea vitezei legale; aceste două aspecte au fost laitmotivul cursului și au culminant cu statistici negative despre accidente, morți și reclame menite să prevină alte viitoare evenimente tragice. Iar eu cum sunt mai sensibilă, aproape am plâns la un moment dat. 

Partea practică a fost și cea mai distractivă, parțial în aer liber, pe pistă, parțial în simulatoare indoor. Pe pistă, am avut de condus pe o zonă udă, care imita gheța, o mașină cu ABS și alta fără și a trebuie să încerc să controlez mașinile în viraje bruște, fără a intra în jaloanele ce reprezentau oameni. Nu vreau să vă spun cum m-am descurcat 🙂 

Apoi am condus o mașină cu dublă comandă, alături de un instructor care întorcea roțile din spate în sens opus față de virajul meu în curbă, pentru a mă învăța cum să controlez mașina în viraje. A fost distractiv, a fost o atmosferă relaxată și un mediu prietenos pentru a acumula informații noi. 

Iar la partea simulatoarelor, am avut 3 exerciții de parcurs: o izbire frontală la 14 km/h și două răsturnări cu mașina, una pe lateral și alta pe plafon (adică exact cu capul în jos), din care am fost Învățată cum să ies, acționând cât mai corect. Trebuie să recunosc că am refuzat să mă urc în primul simulator și doar răsturnările le-am făcut. Zgomotul impactului mi-a dat niște fiori și am preferat doar să mă uit la ceilalți. 

Așadar, o experiență și de petrecere a timpului liber într-un mod activ, dar și o oportunitate bună de a învăța ceva nou și foarte util. Eu am fost alături de o prietenă și așa vă recomand și vouă, pentru a vă încuraja una pe cealaltă (sau unii pe alții) sau chiar alături de colegi de birou, într-un team building oficial sau pe cont propriu. 

P.S. Pe Facebook am încărcat și un video al simulatorului de răsturnare, ca să vedeți cam cum se desfășoară întreg exercițiul. 

In acest articol


Intra in conversatie: