Povești Românești: În vizită la Principesa Ileana în Elwood, Pennsylvania

4917 0
4917 0

Deseori sunt întrebată de unde dragostea mea de țară și cum am învățat să îmi iubesc România atât de mult, încât să pot da mai departe celor care vin s-o viziteze. Poate familia, poate mediul în care am trăit. Sau, cred eu, modelele pe care le-am găsit de urmat, dintre cei pe care i-am întâlnit sau despre care am citit. În 2012 mi-a ajuns în mână o carte numită “Trăiesc din nou”, autobiografia principesei Ileana a României.Țin minte că eram la Bran, în micul magazin de suveniruri accesibil după vizita în castel, iar doamna vânzătoare mi-a spus s-o iau aceasta, văzându-mă interesată de scrierile despre familia regală. Și bine a făcut, căci lumea care mi s-a deschis în fața de cum parcurgeam filă după filă mă făcea să plâng și să simt cum admirația mea pentru Principesă crește și odată cu ea, și sentimentul că și eu am o mică datorie față de România, pentru că m-am născut aici.

Pot spune, după aproape 6 ani, că “Trăiesc din nou” este una dintre cărțile mele preferate, iar fiecare nouă informație pe care o aflu despre eroina pe care am pus-o pe un piedestal și pe care o admir în continuare, mă face să fiu mândră că sunt româncă. Și deși din 2012 și până în 2017 am mers de multe ori în State, n-a fost posibil să merg să o vizitez – să vad locul unde își doarme somnul de veci, să văd mănăstirea pe care a construit-o, să vorbesc cu cele care au cunoscut-o, să văd unde a trăit. Abia în iunie, anul acesta, am reușit să ajung în Elwood, Pennsylvania și să îi mulțumesc că m-a învățat dragoste de țară.

Principesa Ileana a scris în 1952 “I live again”, cartea autobiografică în care își povestește viața înainte și după plecarea în exil și prezenta România străinilor, cărora începuse să le spună îndelung despre țara sa, prin conferințele ținute în Statele Unite, pe care le ținea și cu scopul de a face niște bani. Nu mai era prințesp, nu mai era nici arhiducesa, era o simplă femeie și mamă, cu o casă modestă și 6 copii de crescut.

“Suntem ceea ce suntem; și nu ne putem descrie pe noi înșine tot așa simplu cum descriem ceea ce ne înconjoară!(…) În România, de exemplu, era un gornist care scotea din instrumentul lui un sunet drăgălaș – o înlănțuire de note aurii rapide – când vreunul din noi intra sau ieșea din palat. Aici mă întorc în apartamentul meu fără nici o ceremonie; (…). În Austria o scrisoare oficială mi-ar fi fost adresată: (…) “Alteța Sa Imperială și Regală, Ilustrisimă Arhiducesa și Doamnă”. Aici, băiatul care îmi aduce scrisorile mă întreabă scurt, cu zâmbetul pe buze, atunci când deschid ușa: “Aici locuiește Habsburg?” în timp ce caută printre pachete. Dar acestea sunt doar chestiuni de suprafață și fără importanță. Modul de adresare ține de uzanțe. Și goarna din România și soneria din America au intrat în viața mea fără să fiu întrebată.”

A fost prințesă și a fost femeie obișnuită fără să îi fie oferită ocazia de a alege și tocmai de aceea, dupa ce a plecat în exil în Elveția, Argentina și apoi în Statele Unite, după ce și-a ajutat cei 6 copii să se realizeze, a venit momentul să facă prima ei alegere: aceea de a fi călugăriță. A stat 6 ani într-o mănăstire ortodoxă rusească din Franța, iar apoi a construit în SUA prima mănăstire creștin ortodoxă românească, dar și un loc pentru toți cei care doresc un refugiu spiritual. Acolo am ajuns anul acesta și am avut norocul să fiu întâmpinată de cea mai tânără măicuță din cele 10 care trăiesc acolo, am avut un tur al ceea ce a însemnat viața eroinei mele, dar am avut și privilegiu s-o cunosc și pe cea mai în vârstă măicuță, care a avut grijă de Principesa Ileana devenită Maica Stareță Alexandra, până la sfârșitul vieții sale.

Parcurgând de câteva ori cartea, ascultând interviuri date la Radio Europa Liberă, văzând documentare despre ea, am înțeles-o și mai bine, iar împlinirea sufletească pe care am simțit-o când am ajuns la mormântul ei m-a făcut să îi vorbesc și să îi mulțumesc pentru ceea ce m-a învățat: istorie, bunătate, dăruire și patriotism. Poate vi se par mari cuvintele acestea, însă vă invit să îi citiți memoriile și să o “ascultați”. Vă invit să aflați cum principesa de sorginte europeană, fără sânge românesc curgându-i prin vene, a iubit România ca nimeni alta. Sufletul i-a murit când a fost nevoită să părăsească țara, iar înainte de a pleca a luat cu ea un pumn de pământ românesc, l-a pus într-o cutiuță de aur și l-a purtat cu ea prin lume, până la sfărșitul vieții. Maica Alexandra a fost înmormântată cu acea fărâmă de pământ românesc, ultima sa dorință, la doar cateva luni după ce, în 1990, i s-a permis să își revadă țara.

“Da, trăiesc din nou, pentru că după ce am plecat de acasă, care pentru mine a fost întotdeauna România, am fost ca și moartă. Nu împrejurimile au fost grele de suportat, ci însăși nevoia de a trăi. Nu m-am îndoit nici o clipă de necesitatea fizică a prezenței mele pentru cei șase copii ai mei, dragostea mea pentru ei a rămas și atunci la fel de puternică. Dar în interior, “eul” care există independent de mama, soția, prietena care eram – “eul” esențial, pe care tot restul era construit – a suferit un șoc mortal când am fost îndepărtată de poporul meu.”

Principesa Ileana a fost al cincilea copil al Reginei Maria și al Regelui Ferdinand, a copilărit la Bran, unde sunt multe poze cu ea și cu Regina, a fondat alături de mama sa Crucea Roșie si a fost infirmieră. A fost căsătorită cu Anton de Habsburg și a luptat așa cum a știut și a putut pentru țara ei, atât înainte de plecarea din țară cât și după. Citiind cartea, vizitând cea de-a doua ei casă, ascultând poveștile ei din înregistrări și cele despre ea, de la măicuțe, m-am simțit mândră și fericită că mi-am dorit atâția ani să ajung în Elwood. Nu sunt o persoană prea religioasă, consider că acea fărâmă de credință cu care am crescut fiecare din noi e ceva ce ne aparține doar nouă și care trebuie să ne îndrume către fapte bune, nu către a ne lăuda cu ceea ce simțim, așa că vizita mea la mănăstire a fost pentru a-i mulțumi unei prințese și abia apoi unei măicuțe. A fost un moment foarte puternic pentru mine!

Cartea “Trăiesc din nou” o puteti găsi la Humanitas sau la anticariate. Un documentar scurt despre viata principesei găsiți aici. Vă recomand cu toată inima să îi acordați câteva ore din viața voastră!

In acest articol


Intra in conversatie: