IMG_9128

Am fost ghidul Corpului Diplomatic. Si a fost greu.

4411 0
4411 0

Rar de tot de intampla sa recunosc cand ceva e greu si mai rar sa ma plang. Asa am fost invatata (sau m-am autoinvatat), sa nu dau prea multa atentie unui lucru greu, sa nu il accept ca fiind greu, ci doar ca un pas ce trebuie facut, inca unul inainte, mai plin de provocari ca ceea ce a fost pana acum, Dar din cand in cand, ma mai opresc si ii dau Cezarului ce-i al Cezarului si recunosc cand imi este sau mi-a fost greu. Iar la categoria aceasta intra poate cea mai mare provocare in cariera mea de pana acum: turul cu membri Corpului Diplomatic al carui ghid am fost. 

Aproape 40 de persoane din 27 de tari diferite, ambasadori, consuli, ministi consilieri, atasati si sotiile lor au fost, la sfarsitul saptamanii trecute, parte a unui infotrip organizat de Ministerul Turismului si Ministerul Afacerilor Externe, cu scopul de a prezenta intr-un mod mai informal locuri de-a dreptul deosebite ale Romaniei, puncte cheie in ceea ce constituie istoria si cultura romaneasca. Asa ca, pe parcursul a patru zile, grupul a fost prin Oltenia – acolo unde am stat la Govora, la Palace Govora, am vizitat Manastirea Hurezi si Horezu, unde am asistat la o demonstratie de olarit, iar apoi am vizitat Cula I.Gh.Duca si am luat pranzul la Conacul lui Maldar, ziua incheindu-se cu o traversare a Carpatilor catre Alba Iulia. A treia zi a fost dedicata, in prima parte, istoriei si spiritualitatii dacice, cu o vizita pe indelete la Sarmisegetusa Regia, ghidata de arheologul Gelu Floarea, ca mai apoi sa ne bucuram de un pranz traditional si o demonstratie de lupta intre daci si romani, alaturi de prezentarea diferitelor mestesuguri specifice acelor timpuri. Castelul Corvinilor ne-a primit cu salve de archebuza si cavaleri, dar si o camera de tortura foarte interesant organizata, iar ultima zi a fost dedicata vizitarii Cetatii Alba Carolina, schimbarii de garda si apoi a Palatului Brukenthal Avrig. Zile pline, cu un program divers, captivant, cu multa informatie noua chiar si pentru cei mai vechi membri ai Corpului Diplomatic, cu mancare extrardinar de buna, vinuri locale si ospitalitate desavarsita.

Dupa cum spuneam mai sus, eu am fost ghidul actiunii, am fost liantul tuturor actiunilor desfasurate, a corelarii informatiilor, a cerintelor speciale, iar pentru mine, acesta a fost cel mai important examen profesional: sa imi fac treaba foarte bine, in fata unui grup atat de important. Au fost reprezentati au unor culturi foarte diferite, de la Sudan si pana la Africa de Sud, Algeria, Egipt, Iordania si Nigeria, Japonia, Malaezia, Indonezia, Pakistan, Chile, Uruguay, Brazilia dar si mai apropiati grografic, precum Georgia, Norvegia, Lituania, Belarus, Ucraina, Moldova, Slovacia sau Cehia, cu siguuranta cel mai divers grup al meu.

De cand am fost sunata si mi s-au solicitat serviciile de ghid si pana la momentul inceperii efective a turului, m-au trecut tot soiul de emotii, de la cele mai „fricoase” si pana la increderea ca pot sa fiu foarte buna, sa livrez la un nivel atat de inalt, sa am informatii interesante, perspective pertinente, sa am o doza de umor, dar si multa eleganta si, mai ales, sa stiu ceea ce inseamna protocol diplomatic. Prin facultate, asa cu vreo 7 ani in urma, am avut un semestru intreg de Protocol, insa s-a pierdut din informatie, deci prima parte a fost research pe exprimare, forme de adresare, saluturi si multe altele, completate la prieteni care fie sunt diplomati, fir lucreaza in domeniu si au fost mai mult decat draguti sa isi ia din timp si sa ma ajute pe sfaturi cu structurarea subiectelor de discutie, a momentelor de prezentare a informatiei, teme abordate si, in special, ce si cum sa nu fac/zic.

Partea stufoasa a pregatirii a fost research pe traseu si obiective ce urmeaza a fi vizitate, teme de discutie pre-vizita, legaturi locale si internationale cu acele teme, legaturi cu tarile de provenienta ale participantilor, chestiuni interesante sau iesite din comun, ce ar fi meritat a fi mentionate si tot asa. Am plecat de la cate un subiect mic, simplu si am ajuns la niste conexiuni foarte indepartate, dupa cate ore. Insa, parca ca prin minunate, la momentul prezentarii informatiilor, a vorbirii in autocar, s-au legat foarte frumos si totul a fost parte a unui totunitar. Si ce bine m-am simtit! 🙂

Sigur, am acordat timp si unui research in ceea ce ii privea pe participanti – de cat timp sunt in Romania, care le este functia (pentru a stii exact cum sa ma adresez corect) si pentru a stii cum sa abordez fiecare tema de discutie, incat sa inteleaga fiecare dintre cei prezenti, chiar daca au 2 luni sau cativa ani in Romania. Iar apoi a venit ziua cea mare.

 

Joia trecuta, dupa pranz, a fost intalnirea cu grupul pentru a incepe turul, m-am prezentat cu emotii pe care incercam sa le maschez prin tinuta office abordata – a fost singura zi pe tocuri. Cateva discutii organizatorice inainte sa plecam si o simpla remarca din partea reprezentantului Ministerului Turismului, prin care am fost rugata ca atunci cand imi exprim o parere personala, sa subliniez ca e parerea mea si atat, nu reprezinta pozitia Romaniei. Unul din lucrurile pe care le-am apreciat in aceasta intreaga actiune a fost tocmai increderea care mi-a fost oferita si libertatea de a-mi structura ideile in felul meu, fara interventii sau teme impuse si a contat foarte mult, dar a fost inca o provocare, sa fac alegerile cele mai bune.

Turul a inceput, am fost intampinata de zambete si intrebari, de curiozitati si dupa primul pas – primele cuvinte, primele informatii scurte despre drum si directia de deplasare, echipa si program, totul a inceput sa „curga” natural, pana la momentul in care ne-am spus „La revedere” si ne-am strans mana sau s-a lasat cu imbratisari.

Pot spune, fara modestie, ca a fost un succes si asta am vazut-o prin bucuria care o transmiteau chipurile turistilor (caci pentru 4 zile au fost turisti in Romania), suprinderea descoperirii fiecarui loc nou, dar si multumirile indelungate primite. Mi-au fost laudate eleganta, modul echilibrat de prezentare a faptelor istorice, dar si abodarea altor subiecte, nivelul ridicat de engleza, dar si de spaniola si cunostintele pe care le am. Am spus multumesc de nenumarate ori, am spus thank you very much, muchisimas gracias, obrigada, merci beaucoup, dar si tack sau sukran sau sukria. Am zambit din suflet, am dat tot ce am putut sa fiu de ajutor, sa vad ca fiecare primeste si informatii interesante, dar si mancare conforma cu restrictiile sau preferintele alimentare. A fost greu, dar a fost si minunat!

Asa ca nu pot decat sa ma simt onorata ca am avut o asemenea sansa, ca mi s-a acordat incredere totala, ca am fost in pozitia de a da 110% din pasiunea si dragostea mea pentru tara si pentru turism si istorie, pentru traditii si gastronomie, astfel incat sa reusesc sa ii „ating” pe Excelentele lor, incat sa duca mai departe din toate acestea catre locuitorii tarilor lor si sa ii convinga sa ne viziteze. Sper, din tot sufletul, ca am reusit sa ii „conving” sa devina si ambasadori ai Romaniei, in tarile lor.

In acest articol


Intra in conversatie: