luchian si independentii artsafari 2017

ART SAFARI 2017 – un must see daca esti in/din Bucuresti

391 0
391 0

De putine ori scriu aici sau pe Facebook vreo idee care sa contina un indemn catre ceva obligatoriu de vazut sau de facut, insa dupa ce am vazut zona de expozitie a festivalului ArtSafari 2017, trec peste invataturile de la jurnalism/comunicare si va spun deschis: TREBUIE! 

Am primit cu drag invitatia de a avea un tur privat al locului unde se desfasoara evenimentul si de a trece prin diferitele expozitii. A durat cam 2 ore si jumatate si am fost, intai si intai, fascinata de munca celor care sunt parte a organizarii evenimentului – Ioana Ciocan si partenerii pe care ii are alaturi. Wow! De multe ori wow!

luchian si independentii 2 artsafari 2017

Expozitia principala se numeste „Luchian si independentii” si este impartita pe mai multe momente din cariera lui Luchian, dar si respectand motivele pe care le abordeaza, este expusa celebra lucrare „Anemone”, dar si cea mai scumpa pictura vanduta vreodata in Romania. Nu va divulg foarte multe, va indemn sa mergeti si sa descoperiti singuri.

A fost o surpriza foarte placuta pentru mine intreaga expozitie dedicata lui Luchian, mai ales ca m-a trimis inapoi in adolescenta, atunci cand am studiat putina istoria artei in liceu si m-am bucurat sa descopar, undeva in adancul memoriei, acele informatii care mi-au atras atentia atunci si au ramas inmagazinate pana asta, pe langa care s-au adaugat cele primite de la ghidul privat pe care l-am avut – Vlad Babenco, care m-a purtat nu doar prin arta, ci si prin politica, istorie, muzica si alte domenii si cu care am vorbit foarte mult, la subiect sau mai pe langa, cateodata.

Notes on a Landscape, expozitia centrala curatorata de Wim Waelput este un mix foarte interesant de spirit romanesc vazut prin ochi de strain preocupat de arta in toata formele sale, de la pur traditionala, la o arta contemporana abstracta care te face sa ridici din spranceana cateodata, ba chiar iti mai ofera si cateva insight-uri despre anumite motive pe care poate noi le-am inteles usor superficial. Este de vazut si aceasta!

galeria kretzulescu art safari

Iar cireasa de pe tort – sau poate sa ii spun efectiv bomboana de pe coliva? – este ultimul etaj al expozitiei, dedicat povestii cladirii – Galeriilor Kretzulescu – fosta cladire a Securitatii. E atmosfera apasatoare. S-a dorit a fi asa, ba chiar in afara unei igienizari a camerelor, nu s-au facut alte schimbari. Holurile si incaperile nu au decat o lumina difuza, uneori chiar lumina rosie, pentru a aduce cat mai mult cu istoria recenta, iar constientizarea faptului ca aici, exact aici erau camerele de interogatoriu si chiar si o tortura usoara (cea cumplita era in subsol) nu te poate lasa indiferent. S-a amenajat si o camera de tortura, pentru a fi recreate cat de cat contidiile de atunci. Insa linistea, mirosul de statut, lumina putina vobresv de la sine. Alaturi de acest sentiment nu prea placut, sunt expuse si lucrari care vorbesc despre opresiune, control si cenzura in comunism si despre viata artistilor.

Trebuie sa mergeti! Si ma bucur ca am mers si eu, chiar cu cateva ore inainte de a merge la New York, pentru ca amintirea proaspata a ceea ce am vazut acolo mi-a dat un alt suflu cand, in prima zi de vizite in Manhattan, iar am ales sa merg la Metropolitan Museum of Art. Toate aceste experiente ma ajuta sa invat mai mult, sa incerc sa „diger” informatia si sa o transmit mai departe, asa cum pot eu, catre voi cei care ma urmariti si catre turistii mei.

Weekend minunat sa aveti! Va imbratisez cu drag de la TIFF 2017. Ma duc la proiectii!

In acest articol


Intra in conversatie: