Am fost speaker la TEDxTargu Mures Seeds of Change

1371 0
1371 0

Cu cateva luni in urma am fost surprinsa sa primesc invitatia de a fi unul dintre speakerii evenimentului TEDxTarguMures Seeds of Change si am fost mai mult decat fericita sa accept, mai ales ca intreg fenomenul #TedTalks a fost ceva ce am urmarit. Si mai mult de atat, sa ma intorc in Targu Mures, orasul pe care eu il consider prima mea casa si sa vorbesc in fata publicului de acolo, este o adevarata onoare.

Am avut emotii de cand am aflat, stomacul mi s-a facut mic, mic si am inceput sa imi gandesc speech-ul. Despre ce voi vorbi? Cum o voi face? Care va fi tema? Structura? Sa vorbesc despre x sau despre y? Si tot asa a decurs „framantarea” din mintea mea. Si usor usor am inceput sa incropesc o schita si pe baza ei sa construiesc un discurs, asa cum am simtit eu c-ar trebui sa fie, incat sa transmita ceea ce aveam de spre, povestea dezvoltarii mele, personale si profesionale, pe care l-am denumit „Cum mi-am construit schimbarea”.

raluca muresan tedx 2

Ziua de 12 septembrie a fost cea dedicata evenimentului TEDxTargu Mures Seeds of Change si a fost una dintre acele zile in care m-am simtit coplesita de emotii, in care am crezut ca inima imi va iesi din piept si, in care, am reusit sa trec peste tot si sa imi indeplinesc inca un vis maret, acela de a fi pe scena unui eveniment TED.

raluca muresan tedx 3

Eu am fost la sectiuea „Passion and Consequence„, cea de-a patra a zilei, dedicata in special pasiunii de a calatori. Lista intreaga de speakeri o puteti gasi pe site-ul evenimentului, insa ca sa ii enumar si eu pe cativa, va spun doar ca am fost onorata sa fiu pe aceeasi scena cu Dr. Raed Arafat, Dr. Alexandru Lupsa, Stefan Moisei sau Andreas Moser. Pentru categoria intamplarilor amuzante petrecute la eveniment, veti vedea cum am confundat cuvantul „habits” cu „hobbits” 🙂 si cum picioarele mele sunt usor nesigure, caci tocurile pantofilor mi-au intrat in covorul rosu unde trebuia sa ne pozitionam si abia le-am mai putut ridica, fiind usor incurcate. Dar am rezistat cu brio.

Inapoi la discurs, il voi posta aici, alaturi de link-ul intregului eveniment, asa cum il am deocamdata.

De la 6:45:00 apar si eu.

http://livestream.com/accounts/15089931/TEDxTarguMures

Buna ziua si bine v-am gasit!

Este de-a dreptul o bucurie sa ma intorc acasa si sa fiu astazi aici, in fata voastra. Eu sunt Raluca Muresan si in urmatoarele minute am sa va vorbesc despre acei samburi ai schimbarii care m-au ajutat pe mine in fiecare pas pe care l-am facut in ultimii.. haideti sa spunem 10 ani. De fapt sunt exact 10 ani de cand am hotarat sa iau prima decizie catre schimbare. Evident ca pe vremea aceea, cand aveam 15 ani, nu vedeam lucrurile in acest fel sau nu in acesti termini, vedeam doar o dorinta si o modalitatea de a-mi indeplini acea dorinta. Acum 10 ani m-am mutat la Targu Mures. Astazi ma intorc la Targu Mures probabil si pentru a-i multumi acestui oras pnetru tot ce a insemnat pentru mine.

Dar sa va spun cate ceva despre mine, caci poate va ganditi cam tanara ca sa vorbesc de schimbare, nu-i asa?

Am 25 de ani si iubesc viata, sunt pasionata de calatorie, iubesc sa descopar oameni noi si sa “fur” din experientele lor, sa ii las sa ma inspire si sa fiu, si eu, la randul meu, o inspiratie pentru cei din jur. Atat cat pot.

Sunt initioatoarea proiectului Trip to Romania, numit de Business Magazin unul dintre cele mai promitatoare start-up-uri ale ultimilor ani – un concept de servicii turistice integrate, premium, personalizate oferite turistilor straini care vin in Romania. Sunt video blogger de travel – am un blog care se intituleaza Ralu Calatoreste, evident ☺ si sunt unul dintre acei oameni fericiti pentru ca ador ceea ce fac, fie ca vorbesc de partea mai distractiva – calatoriile si filmarile pentru blog, fie ca vorbesc de ritmul alert care inseamna munca in servicii, munca in turism cu straini, intr-o tara inca plina de provocari de toate felurile.

Pe langa asta, din 2012 sunt ghid local in New York – inca probabil singurul celatean roman fara cetatenie Americana care are acesta licenta si care le poate explica tuturor strainilor care doresc sa viziteze New York-ul, cam cum sta treaba pe acolo ☺ si zic eu ca o fac destul de bine.

Insa pasiunea cea mai mare ramane Romania si ce pot face aici, pentru cei care isi doresc sau poate inca nu, dar sigur isi vor dori in viitor, sa viziteze si descopere Romania. Iar cand spun ca sunt un om fericit, e pentru ca am multe motive sa fiu: am oameni extraordinari in jurul meu, am o echipa cu care lucrez care poseda aceeasi dragoste de tara ca si mine si am trecut prin experiente – bune si mai putin bune – care au construit ceea ce sunt eu astazi.

Cred ca unul dintre citatele mele preferate vine de la Anne Frank si este foarte simplu: “ My life – my personality, my habits, even my speech – is a combination of the books I choose to read, the people I choose to listen to, and the thoughts I choose to tolerate in my mind”. Este un motto pentru mine si, din cand in cand, incerc sa fac o mica evaluare a saptamanilor care trec sau cateodata a lunilor si sa compar cea care sunt azi si ce m-a adus aici. Si in gandul meu, din toata inima, sa le spun un multumesc.

V-ați gândit până acum care persoane din viața voastră au avut o influență definitorie în felul în care ați evoluat către ceea ce sunteți azi? Sau care evenimente au fost elemente ale schimbării personale prin care ați trecut?

Eu provin dintr-o familie foarte simpla, cu niste parinti tineri si nu prea experiemnetati si fiind nascuta la cateva saptamani dupa revolutie, parintii mei au considerat ca lucrul cel mai de pret pe care mi-l pot oferi este libertatea de a alege ce vreau sa fac. Sau poate ca n-au gandit-o asa, dar eu asa aleg sa vad situatia. Si pana la urma, felul in care ne raportam la situatii este o oglinda a ceea ce suntem noi si poate ca impartirea in optimisti, pesimisti, ambitiosi, visatori, nebuni nu e tocmai conforma cu realitatea. Eu ma regasesc in multe adjective de acest gen.

Spuneam mai devreme ca poate sunt putin cam tanara sa vorbesc despre schimbare, Insa in sitatia mea, schimbare inseamna fiecare lucru pe care il faci pentru tine sau manat de o dorinta profunda pe care o ai, fiecare om cu care intri in contact si fiecare decizie pe care o iei, constient sau inconstient, de cand te trezesti si pana se termina ziua. Haideti sa ne imaginam personalitatea noastre precum un turn pe care il contruim de cand suntem mici si pana lasam acesta lume in urma.

Fundatia o pun parintii, iar apoi noi, usor usor, preluam sarcina mai grea: aceea de a adauga caramida cu caramida, zi de zi.

Definitorii pentru mine au fost cateva persoane: mama mea, de la care am invatat sa fiu puternica, matusa mea care m-a invatat tot ceea ce trebuie sa stiu despre moralitate, bunatate si compasiune, iar sa fiu ambitioasa si determinata sa obtin ceea ce imi doresc si ceea ce conteaza pentru mine, am invatat de la tata. Din pacate, dupa ce mi-a daruit aceste invataturi si practiuc mi-a predat stafeta, tata s-a cam pierdut pe drum. Dar eu am incredere ca ne vom mai reintalni si atunci eu il voi invata ceva. Cam acestea sunt elementele fundatiei turnului meu.

Apoi, cam pe la 10 ani, am cam preluat singura planul constructiei ☺ mi-a placut sa citesc de mica, am invatat limbi straine singura (vorbesc 4 limbi straine din care 3 le-am invatat singura), am fost copilul curios care voia sa stie tot. Pe la 11 ani urmaream stitile politice si ma imaginam fiind o persoane importanta intr-o zi. Cred ca sunt pe drumul cel bun ..

Desi am venit dintr-o familie cu posibilitati financiare reduse, eu am avut niste obiective mari tot timpul, care au deposit realist posibilitatile aparente. Am plecat de acasa la 15 ani. Mutarea, sigur, n-a fost una pe o distanta mare, insa in clasa a 9 am venit din Reghin la liceu la Targu Mures si a fost prima decizie pe care am luat-o singura, eu pentru mine. Doream ceva mai mult fata de ceea ce orasul meu micut imi oferea atunci, vedeam Targu Mures ca un centrul important unde voi invata multe si ma evolua frumos. Si tocmai pentru ca perioada liceului a fost cea mai plina de insemnatate pentru fata a carei personalitate era in formare, consider Targu Mures ca fiind casa mea. Apoi am hotarat ca vreau facultate la Bucuresti, iar mama a simtit ca e nevoie de plece la munca in strainatate, caci fata ei avea ambitii prea mari. Am facut doua facultati, am muncit si mi-am facut prieteni acolo. O a doua casa este, cu siguranta, Bucurestiul, unde si locuiesc in prezent.

De la Bucuresti am plecat la New York printr-un program studentesc si apoi pentru serviciu, din New York catre Valencia, Spania pentru o bursa de studii si apoi in multe alte locuri din lume. Ne mica mi-am dorit sa ajung la New York, de cand ma uitam la Singur Acasa si am resuit sa ajung acolo. Si nu doar sa vizitez, ci sa locuiesc si sa si fac ceea ce imi place mie: sa fiu ghid pentru turisti. Si asa cum am spus mai sus, sunt probabil singura romanca fara dulce cetatenie care are licenta de ghid local acolo. Iar asta mi se pare inca un vis implinit. Sa nu mai spun ca atunci cand am aterizat la New York prima oara, aveam 100$ in buzunar. Dar ambitia si dorinta de a obtine ceva maret au fost mult mai valoroase decat acea bancnota.
In Spania am vrut sa invat de la profesonisti cum sa devin si eu un profesionist in turism. Apoi m-am intors acasa. Simteam ca am de facut lucruri pentru mine si tara mea aici, caci prea multi straini pe care i-am cunoscut fie nu stiau nimic despre locul de unde vedeam eu, fie stiau lucruri nu prea bune. Iar cea mai mare satisfactie vine din munca pe care incerc sa o fac cat mai bine. Fiecare strain ma schimba, fiecare parere pe care reusesc sa o schimb celuilalt, ma schimba si pe mine.

Printre caramizile pe care eu le-am pus constructiei mele sau schimbarii mele constant, au fost lucrurile pe care le-am invatat de la ceilalti: ca dragostea pentru tara este la fel de importanta ca dragostea pentru persoana iubita sau pentru familie, ca multumirea de sine si fericirea ni le construim singuri, in noi, pentru ca mai api sa le daruim celor din jur, facand ceea ce ne place, ca bunul simt si respectul pentru cei din jur sunt mult mai importante decat orice bogatie materiala din lume si ca fiecare actiune pe care o facem, in orice moment, ne schimba. Inainte sa intru pe scena, aveam emotii foarte mari. Acum m-am linistit, va vad zambind, ma simt norocoasa ca am fost aici. M-am scimbat putin, stiu mai bine, acum, sa imi depasesc emotiile.

Va multumesc!

*discursul de la eveniment a suportat mici modificari, datorate improvizatiei

Photos by Gabi Crisan

In acest articol


Intra in conversatie: