image

Cărți care mă inspiră să călătoresc

1302 2
1302 2

 

Astazi am facut o lista cu cele mai îndrăgite 10 cărți ale mele, urmând provocările primite de la Stefana, Ramona si Catalina. Daca primele doua ma cunosc bine, Catalina poate era curioasa sa mai afle ceva despre mine. Iar rezultatul nu m-a mirat foarte tare, căci de multa vreme sunt constienta ca am o atractie aparte cand cine vorba de lumea orientala. Mai exact, lumea islamica.

Cap de lista este „Azi ca maine si poimaine”, o carte citită cam cu 5 ani in urma. Atunci am descoperit-o intr-o librărie din centrul Bucureștiului, mi-a captat atenția coperta ce o are pe Bubu (o pictura a Alexandrinei Hristov, care a si devenit una dintre preferatele mele si pe care o am background pe telefon), iar povestea m-a dus in Maroc, acolo unde mi se deschidea jurnalul unei fetite de 15 ani. Naivitatea, dulcea inocenta si ambitia ei de a-si depăși condiția si probleme de familie pe care nu le constientiza prea tare, m-au facut s-o indragesc si parca sa retrăiasc vremea celor 15 ani ai mei, cu bune si cu rele. Si evident, sa vizitez Marocul si sa caut zonele descrise de ea.

O mare pasiune a ultimelor luni vine de la cărțile scriitoarei Elif Shafak, originară din Turcia: Bastarda Istanbulului, Onoare și Cele 40 de legi ale iubirii. Mai am încă o carte, Lapte Negru, însă încă amân să o încep. Cele trei deja citite m-au purtat prin cultura turcă, armeană și kurdă, am învățat despre tradiții, locuri, povești și aflat foarte foarte multe detalii despre mâncare. Deserturile, în special, sunt descrise cu atâta minuțiozitate, încât atunci când am ajuns la Istanbul, i-am spus prietenului și partenerului meu de afaceri că vrea desert, kebab și apoi vizite. Felul in care este realizată narațiunea, in toate cele trei cărți ale lui Shafak, intrigile si complexitatea povestii sunt fascinante. Daca inca nu ati citit-o, este cea dintâi recomandare.

Alte romane din zona orientală, trecute pe listă, sunt Cel care mă așteaptă, de Parinush Saniee și Copiii arborelui de jacaranda, de Sahar Delijani, care deschid un capitol dureros al revoluției iraniene a anilor ’70 și în care sunt prezentate poveștile unor femei puternice, luptătoare și care mi-a arătat, încă o dată, că toate simțim la fel dragostea, ura, speranța și luptăm pentru idealuri, familie sau persoana iubită, indiferent de zona geografică în care am venit pe lume sau unde locuim.

Vă spun sincer, pe mine cel mai mult mă atrage o poveste a unui loc, atunci când vine vorba despre criteriile pe care le am în minte atunci când vizitez o nouă țară sau un nou oraș sau îmi planific următoarea plecare. Imediat după ce-am terminat Bastarda Istanbulului, am dat o fugă la Istanbul. Voiam să mă simt mai aproape de poveste, poate chiar parte din ea. Acum, îmi doresc să ajung la Teheran, la fel de mult cum vreau să vizitez Marocul. Dar le iau încep, mă înconjor de poveștile din cărți și încerc să pătrund mai mult în cultura și istoria unui loc, inainte de a ajunge fizic acolo.

In acest articol


Intra in conversatie:

  • Vio

    Buna, nu ne cunoastem dar îți urmăresc călătoriile de ceva vreme 😉 Eu după ce m-am întors din Istanbul am citit Orhan Pamuk – Istanbul. Ți-o recomand din tot sufletul!

    • Raluca

      Îți multumesc!!